Legends never die

 

Într-o dimineață liniștită la palatul regal, viața curgea în ritmul obișnuit. Palatini, slujitori devotați ai curții, se ocupau cu grijă de toate îndatoririle lor, asigurându-se că fiecare detaliu era perfect. Printre aceștia se număra și Emanuil, un palatin bătrân, ținut la curtea regală din respectul pe care regina i-l purta și pentru experiența sa neprețuită.

Într-o zi, vestea despre prezența unui răufăcător în apropierea palatului a creat panică. Intrusul, cunoscut pentru acțiunile sale meschine, plănuia să pătrundă în palat. Temându-se că planul său ar putea avea consecințe dezastruoase, conducerea palatului, cu regina în frunte, a decis să mobilizeze toate resursele pentru a preveni o eventuală catastrofă.

Emanuil, cu experiența sa vastă, a coordonat operațiunea cu un plan strălucit. Prima dată, el, împreună cu alți slujitori, a verificat toate zonele și, după ce a găsit urmele intrusului, a adus copoii regali, câini dresați pentru astfel de situații, și i-a lăsat liberi.

După o urmărire intensă, copoii au reușit să localizeze răufăcătorul într-un ungher ascuns al grădinii palatului. Astfel, intrusul a fost prins și, conform legilor vremii, a fost condamnat la moarte, iar planul său meschin a fost oprit. Palatul a revenit la pacea obișnuită, iar Emanuil, datorită planului său ingenios, a fost recompensat cu o pensie considerabilă (pentru acea vreme, pensiile pentru oamenii de rând nu existau) și o mică vilă în capitală.